M-am trezit în întunericul nopții,
Neputând să-mi iau gândul de la tine...*
Pe perna mea încă se poate vedea urma(forma) capului tău.
Chipul tău îmi apare pe dinainte,
Simt că încă ești aici;
Îmi lipsești - toată ființa mea tânjește după tine...
Pot să-ți văd chipul în lună**
Când în mintea mea răsare/scânteiaza amintirea ta
Tot ce era de spus a fost spus.***
Ceea ce ne-a rămas nu ne mai merge la(atinge) inima
Și din pieptu-mi răsună amintirea ta.
Tot ce a fost între noi doi****
sunt acum ecouri ale Iubirii...
Îmi pierd mințile,
Îmi vorbești în orice cântec,
Numele tău se află în orice cuvânt.
Ești atât de aproape și tot atât de departe...
Mă bântuie un singur gând*****, (acela că) te pierd!
Tot ce era de spus a fost spus.
Răsuna mai tare, de fiecare data mai tare...
Răsuna într-una/ fără încetare/ atât de tare că nu mă pot obișnui.
Tot ce era de spus a fost spus.