Ştii, ştii cum să mă demoralizezi,
Inima mea s-a frânt când am vorbit,
Nu pot repara ce ai stricat,
Tu, tu ai mereu un motiv,
Iar şi iar acelaşi sentiment,
De ce cedez?
Şi eu am fost mereu cea care plânge,
Eu am fost mereu cea care varsă lacrimi.
(Refren)
Soarele se răceşte, ninge,
Se pare că e o iarnă timpurie pentru noi,
Se pare că e o iarnă timpurie pentru noi,
O iarnă timpurie,
O, am nevoie ca tu să mă întorci.
E trist că harta lumii e la tine,
Luna gravitează în jurul tău,
Anotimpurile îţi scapă,
Şi eu am fost mereu, mereu cea care plânge,
Eu am fost mereu cea care varsă lacrimi,
Nu, nu am fost niciodată cea care minte,
Tu m-ai minţit în toţi aceşti ani.
(Refren)
Soarele se răceşte, ninge,
Se pare că e o iarnă timpurie pentru noi,
Se pare că e o iarnă timpurie pentru noi,
O iarnă timpurie,
O, am nevoie ca tu să mă întorci.
De ce? De ce te comporţi prosteşte?
De ce? Ştii că eu am mereu dreptate.
Se pare că e o iarnă timpurie pentru noi,
Mă doare şi nu-mi pot aminti lumina soarelui,
O iarnă timpurie pentru noi,
Frunzele îşi schimbă culoarea pentru noi
Şi e prea mult, da, e prea mult
Să o luăm iar şi iar şi iar de la capăt
Şi e prea mult, da, e prea mult
Să o luăm iar şi iar şi iar de la capăt
Şi e prea mult, da, e prea mult,
Se pare că e o iarnă timpurie pentru noi.