Oricine-ai fi, acum în mintea mea
nu pot să-mi ceri să judec inima
Eu te-am iubit cândva
mai mult decât viaţa mea...
Niciun regret nu văd în ochii tăi
cum să le cer să-ţi amintească ei
de ziua când păreau
două fântâni
şi noi stăpâni
Refren 1:
E vina ta
unde-am ajuns de-atâta vremea,
unde-am rămas
Tot ce-a fost scris de-acum s-a şters
Nu pot să cred
că m-am temut cândva
Să nu te pierd...
E vina ta!
Niciun păcat nu pare azi mai greu
decât să-mi stingi în cer soarele meu
să rătăcim străini
fără lumini
tot mereu...
N-a mai rămas o cale înapoi
s-o căutăm până când vom de noi
ca două rădăcini
ne-am rătăcit
la nesfârşit...
Refren 1
Refren 2:
E vina ta
că nu mai am nicio putere
să pot ierta
orgoliul tău e fără leac
te-ai răzbunat
cu vorbe de-mprumut
E vina ta
că m-a durut!...
Final:
E vina ta
unde-am ajuns de-atâta vremea,
unde-am rămas
Tot ce-a fost scris de-acum s-a şters
Nu pot să cred
că m-am temut cândva
Dar să te pierd
oricum n-aş vrea