Credeam că avem ceva împreună,
Așa spuneai în fiecare secundă,
Certuri, scenarii, toate se adună,
Am realizat târziu că trăiam o minciună.
Nu înțeleg de ce ai vrut să mă ai,
Mă sunai, dar lângă tine pe altu-l aveai,
M-ai vânat cu disperare în fiecare minut,
În planul tău perfect minciuni ai crescut.
[Refren: (x2)]
E rândul meu, e rândul meu acum
Să plâng, cu valuri, valuri,
Cu urme adânci.
Dormeai cu el, trăiați împreună,
Mie-mi spuneai că ma iubești, ce glumă bună!
Nu știi ce vrei, ești doar texte ușoare,
Copil răsfățat, ignoranță, tatuare.
Să vrei, să-ți dorești, să spui că iubesti,
M-ai transformat într-o piatră, de ea te izbești,
Îmi pun urechea unde-ar fi inima ta,
Aud doar pământul ce sângele-ți bea.
M-ai lasat să plec fără să-ntinzi o mână,
Te văd în sfârșit în lumină: o straină,
Un suflet gol și lipsit de minte,
Un tablou scump, dar care se vinde,
O tânără actriță plină de talente,
Excelezi la capitolul lipsă de sentimente,
O voce neagră ce curge pe fir,
Cuvinte aruncate fără de șir.
[Refren: ... (x2)]