Și apoi, și apoi,
și apoi va fi ca și cum ai muri
ca și cum ai cădea la pământ și nu ai mai ajunge la destinație
și apoi va fi ca și cum ai arde
în infernul ce te întemnițează.
Și dacă-ți spun „iubire”,
nu râde dacă-ți spun „iubire”.
Și apoi, și apoi,
și apoi va fi ca și cum ai muri,
noaptea ce nu trece nicicând,
și apoi va fi ca și cum ai înnebuni
într-un neant ce te abandonează.
Și dacă-ți spun „iubire”,
nu râde dacă-ți spun „iubire”.
Iubire ce nu zboară,
ce-ți mângâie chipul și te abandonează
iubire ce se cere,
te face să respiri și apoi te ucide
și apoi, și apoi te uită,
te eliberează, și apoi, și apoi,
noaptea ce nu trece nicicând,
noaptea ce nu trece nicicând.
Și apoi, și apoi,
și apoi va fi ca și cum ai dispărea
în neantul ce nu se termină nicicând,
și apoi va fi, apoi va fi ca și cum ai muri
dacă vei vrea să pleci.
Dacă-ți spun „iubire”,
nu râde dacă-ți spun „iubire”.
Iubire ce nu zboară,
ce-ți mângâie chipul și te abandonează
iubire ce se cere, iubire ce se explică,
ce te face să respiri și apoi te ucide,
și apoi, și apoi te uită,
te eliberează și apoi, și apoi,
noaptea ce nu trece nicicând,
noaptea ce nu trece nicicând.