Miercurea noaptea presară singurătate
Durerea e o țigară și scot pufuri/rotocoale de fum
Muzica plânge in difuzoare,
Iluzia mea...esti si tu aici.
Daca m-ai iubit putin, in adâncul tău,
Vino aici, in realitate.
M-am impotrivit sfârșitului, dar nu sunt de piatră,
Așa că, atunci și acum, plâng ascultând laika...
O laika si niște versuri
Imi ard inima și prăbușeșc zidurile
Cuvânt cu cuvânt, aceste cântece ti-au spus durerile mele
Pentru că ai ales să trăiesti departe de mine.
O laika aud la radio
Și simt că mă sfârșesc,
Si brusc sunt cuprins de o durere de inimă,
De parcă acele cântece au fost scrise pentru noi, cei despărtiti...
Monastiraki, apoi Anafiotika...
Neliniștea e lumina intre luminile stinse,
Căci nu-ti ating trupul in realitate,
Risipesc cenușă...in aer
Daca nu mai iubit cu imperfectiunile mele,
Nici să nu ne mai salutăm in final,
Sentimentele mele profunde, secrete,
Le voi reda prin cantecele laika...