Îmi voi aminti de tine în orice gest imperfect
În orice vis pierdut și regăsit într-un sertar
În acele zile care treceau într-o oră
În finețea părului tău, în cearceafurile de pe pat
Nu, nu plânge, nu suport să-ți văd lacrimile
Nu voi reuși niciodată (să fac asta)
Pentru că dacă ești fericită
Orice zâmbet e de aur
Și din depărtare, iertându-te te implor
Și va vorbi despre tine
Doar că ...
Atunci când nu te întorci și e deja târziu, afară e întuneric
Nu există remediu, casa asta te cunoaște
Iar eu îți voi asculta pașii și voi fi mai bun cu fiecare pas
De câte ori mă uit afară îmi pierd interesul
Și asta mă face să-mi fie teamă
Atât de teamă
Teamă de a fi bine
De a alege și de a greși
Dar ceea ce mă face să mă simt bine, ești tu, iubito
Am acumulat experiență de la oameni gigantici
Am strâns figurine și figuranți
Am petrecut atâția ani într-o cușcă de aur
Da, poate că era frumos, dar tot în cușcă eram
Acum voi depinde mereu de fericirea ta
Care va depinde mereu de a mea
Care va vorbi despre tine
Și va vorbi despre tine
Doar că ...
Atunci când nu te întorci și e deja târziu, afară e întuneric
Nu există remediu, casa asta te cunoaște
Iar eu îți voi asculta pașii și voi fi mai bun cu fiecare pas
De câte ori mă uit afară îmi pierd interesul
Și te iubesc atât de mult
Încât pentru ochii aceia dulci ai tăi mă pot îmbolnăvi
Și pentru acele buze pe care le-aș săruta sub soare
Pentru că știu cât doare absența unui zâmbet
Care dispare de pe chipul tău ori de câte ori ne îndepărtăm unul de celălalt
Și asta mă face să-mi fie teamă
Atât de teamă
Teamă de a fi bine
De a alege și de a greși
Dar ceea ce mă face să mă simt bine, ești tu, iubito
Și afară e întuneric
Dar tu ești aici, iubito
Și afară e întuneric