Aruncă-ţi văpăile negre din gene
hotarul din tine şi mersul alene,
dă-mi mîna şi hai să fugim din hotare
copila mea dragă, e soare, e soare
Noroiul cărării de-ţi scuipă despoiul
nu pasul, ci ochiul ţi-atinge noroiul
şi nu-ntoarce geana să vadă, rebel
cald sîngele nostru cum tremură-n el.
Privirile dacă ţi-s arse de soare
nu ochiul, ci drumul sub talpă te doare
şi nu-ntoarce geana să vezi prin noroi
nici umbrele noastre cum fug după noi.
Dă-mi mîna şi hai să fugim înainte
copilă mlădie, copilă fierbinte
La capul cărărilor şerpuitoare
e soare în iarbă, în ramuri e soare .
(1970)