Anna: Te rog, nu mă respinge iar. Vreau să mă asculți.
Nu mai trebuie de acum să te ascunzi.
Că după atât amar de vreme in fine am priceput.
După atât amar de vreme as putea sa te ajut.
Am putea sa topim toată gheață!
Numai dacă m-ai lăsa…
Că după atât amar de vreme te pot ajuta.
Elsa: Ana, nu sta aici, te rog sa pleci.
Viața ta în soare, dute s-o preteci.
Anna: Da, dar…
Elsa: Da știu, ești bună și sinceră.
Dar ăsta am ales sunt liberă.
E mult mai sigur când stau singură.
Anna: Nu i deloc așa.
Elsa: De ce nu e așa?
Anna: Eu am impresia că nu ști.
Elsa: Ce e de știut?
Anna: Arendelle e în iarna rău de tot…
Elsa: Poftim?
Anna: Ai adus o iarna eternă cam peste tot.
Elsa: Peste tot?
Anna: Da, dar nu e nimic, ai putea sa o dezgheți.
Elsa: Nu, nu pot, nu știu cum!
Anna: Singur că poți! Știu că poți!
Anna: Că după atât amar de vreme
Elsa: Oh! Ce proastă sunt, cum m-am mințit!
Anna: Nu mai trebuie să te temi
Elsa: Ce fortuna în mine s-a stârnit
Anna: Am putea doar împreună
Elsa: Te rog, frumos să tac!
Anna: Să aducem soare iar
Elsa: Oh! Anna stop destul mai rău îmi faci!
Anna: N-ai grijă
Elsa: Mă tem prea mult!
Anna: Din nou va străluci…
Elsa: Nu te ascult!
Anna: Dacă noi stăm împreună, tu cu mine mănă n mănă.
Elsa: Nu...
Anna: E sigur noi vom reuși!
Elsa: N-am cum!