La alba-ne căsuţă,
Curată ca un ou,
Eu aşteptam să vină
Duminica din nou,
Ca tu, măicuţă dragă,
Spinarea să-ţi dezdoi
Şi să mai stai acasă
Cu tine şi cu noi.
Să şezi în prag, şi lumea
Să te întrebe lin:
„Mai odihnim oleacă?”
„Oleacă, mulţumim.”
Să şezi în prag, şi lumea
Să te întrebe lin:
„Mai odihnim oleacă?”
„Oleacă, mulţumim.”
Duminica, duminica, duminica…
O cană tu cu apă
Să-mi spui ca să-ţi aduc,
Iar eu pân-la fântână
Cu cofa să mă duc.
S-anin cofiţa plină-n
Salcâm într-un cârlig,
Şi să mă bucur tare
Că pot să o ridic.
Nu pot uita mireasma
De floare de salcâm.
Era un fel de lapte,
Din parcă alt tărâm.
Nu pot uita mireasma
De floare de salcâm.
Era un fel de lapte,
Din parcă alt tărâm.
Duminica, duminica, duminica…
Un dulce zvon de clopot
Plutea pe-ntregul sat;
Putea fi-ntins ca mierea
Pe pâine şi mâncat.
Iar tu, lăsând departe
Şi munci, şi greu, şi rău,
Gândeai la cele bune
Şi la copilul tău.
Era-n duminici altfel,
Şi totul parcă nou
La alba-ne căsuţă,
Curată ca un ou.
Era-n duminici altfel,
Şi totul parcă nou
La alba-ne căsuţă,
Curată ca un ou.
Duminica, duminica, duminica…