Acum că s-a întors în atmosferă,
Cu picături de Jupiter în păr, hei, hei,
Arată ca o vară şi merge ca o ploaie,
Îmi aminteşte că este un anumit timp pentru schimbare, hei, hei!
De când s-a întors din sejurul ei pe Lună,
Ea ascultă ca primăvara, şi vorbeşte ca luna iunie, hei, hei!
Spune-mi,
Ai navigat peste Soare?
Ai ajuns pînă la Calea Lactee să înţelegi că toate luminile au pălit,
Şi că Raiul e supraestimat?
Spune-mi,
Te-ai îndrăgostit de o stea căzătoare?
Una cu o cicatrice permanentă?
Şi ţi-a fost dor de mine cât ai fost acolo, în căutare de sine?
Acum că s-a întors din acea vacanţă sufletească,
Urmărindu-şi traiectoria prin constelaţie, hei, hei...
Ea încearcă Mozart în timp ce se ocupă cu tabu,
Îmi aminteşte că este loc pentru creştere, hei, hei!
Acum că s-a întors în atmosferă,
Mi-e frică că o să mă considere simpla Jane!
Am spus o poveste despre un bărbat prea înfricoşat pentru a zbura, aşa că el niciodată nu a aterizat.
Spune-mi,
Vântul nu te-a doborât?
Ai avut în sfârşit şansa să dansezi împreună cu lumina zilei,
Şi să te întorci spre Calea Lactee?
Şi spune-mi,
Venus nu ţi-a luat minţile?
A fost tot ce ai sperat să găseşti?
Şi ţi-a fost dor de mine cât ai fost acolo, în căutare de sine?
Îţi poţi imagina - fără iubire, fără mândrie, pui prăjit,
Prietenul cel mai bun mereu luându-ţi apărarea...
Chiar şi atunci când ştiu că nu ai dreptate??
Îţi poţi imagina - fără primul dans, romanţă rece, ca de gheaţă,
Conversaţie telefonică de cinci ore...
Cel mai bun latte din soia pe care l-ai încercat vreodată şi eu?
Spune-mi,
Vântul nu te-a doborât?
Ai avut în sfârşit şansa să dansezi împreună cu lumina zilei,
Şi să te întorci spre Calea Lactee?
Spune-mi,
Ai navigat peste Soare?
Ai ajuns pînă la Calea Lactee să înţelegi că toate luminile au pălit,
Şi ţi-a fost dor de mine cât ai fost acolo, în căutare de sine?