(Dragă inimă,
Dragă inimă,)
Dragă inimă, îți scriu o scrisoare
Începe-așa, cu o întrebare:
De ce mai bați pentru el în continuare?
De ce nu vrei să te vindeci dacă doare?
Nu vrei să asculți...
Nu vrei să lupți...
Nu vrei să uiți...
Iar te scufunzi
În ape tot mai adânci,
Să nu crezi că nu văd cum plângi.
Draga inimă, nu mai am răbdare
Să repar din nou greșelile tale,
Să șterg urmele, s-alung gândurile,
Să arunc umbrele, să rup paginile,
Să chem soarele, să vorbesc cu stelele,
Să-nvăț drumurile,
Când n-am aer deloc și-ti scriu..
Draga inimă (x7)
Draga inimă, oprește-te, mi-ajunge
Când bați atât de tare, trupul mi se frânge,
Când te gândești la el simt lacrima cum curge,
De ce e atât de-amară în loc să fie dulce.
Nu vrei să asculți...
Nu vrei să lupți...
Nu vrei să uiți...
Iar te scufunzi în ape tot mai adânci,
Să nu crezi că nu văd cum plângi.
Dragă inimă (x7)
Oamenii-mi spun: "Lasă c-o să-ți treacă",
Mi-am antrenat inima să tacă,
Într-un castel unde de-afară pare bine,
Dar dacă intri-n el găsești numai ruine.
Geamuri sparte care sunt mascate,
Iubiri uitate după ușile-ncuiate,
Toți mă știu, dar îi cunosc numai o parte,
Eu nu mă cunosc nici de departe.
Draga inimă(x7)