Am ajuns la capătul vieții,
Ambele, iad și abis,
Dar mi-ai luat sufletul, ah, al naibii lucru femeiesc.
Ei bine, din cauza ta n-am liniște,
Nici în vise, nici treaz.
(refren x 2)
Cum, durerea mea?
Cum, întristarea mea?
Cum, inima mea,
Să te uit o clipă?
Atât de adâncă e, atât de departe e,
I-am simțit amarul,
Am ajuns la capătul vieții.
Acum cred în destin,
Dar nu mai ești aici,
Nici în vise, nici treaz.
(refren x2)
Sufletul mi-a fost șters
De uragane și tornade,
Dar mi-ai luat sufletul,
La naiba, femeie!
Ei bine, din cauza ta,
Nu mai am pace
Nici în vise, nici treaz.
(refren x 2)