(refren:)
Donna Donna Donna Donna
Donna Donna Donna Don
Donna Donna Donna Donna
Donna Donna Donna Don
Într-o căruță mergând la piață (târg)
Era un vițel cu tristețe in ochi
Deasupra lui era o rândunica
Zburînd iute pe cer
Cum râd vânturile
Râd cu toată puterea lor
Râd și râd toată ziua
Și jumătate din noaptea verii
(refren: Dona, Dona...)
„Nu te mai plânge”, a spus fermierul
"Cine ți-a spus (te-a pus) să fii un vițel?
De ce nu ai și tu aripi cu care să zbori
Ca rândunica așa mândru și liber?"
Cum râd vânturile
Râd cu toată puterea lor
Râd și râd toată ziua
Și jumătate din noaptea verii
(refren: Dona, Dona...)
Vițeii sunt cu ușurința legați și sacrificați
Ei niciodată nu știu care este motivul de ce.
Însă, oricine prețuiește libertatea,
La fel ca și rândunica, a învățat să zboare.
Cum râd vânturile
Râd cu toată puterea lor
Râd și râd toată ziua
Și jumătate din noaptea verii
(refren: Dona, Dona...)