Azi am căzut din pat
cu tunete în capul meu
perna-i încă udă
de lacrimile de astă-noapte
şi în timp ce mă gândeam să renunţ,
o voce din ceaşca de cafea
încă plângeaw
şi răsuna în urechi...
Nu plânge, tată...
Tată, nu plânge, te rog
Tată, tu mă ai încă pe mine şi pe micul Tommy
Împreună, ne vom găsi o mamă nouă
Tată, tată, râzi din nou,
Tată, ia-ne în cârcă din nou
Oh, tată, te rog, nu plânge
De ce mereu sunt copiii primii
care simt durerea şi-s cei mai răniţi
E adevărat, dar oarecum
nu-i tocmai drept!...
fiindcă de fiecare dată când plâng, ştiu
îi doare pe copiii mei aşa
Mă întreb: oare diseară va fi la fel?
Nu plânge, tată...
Tată, nu plânge, te rog
Tată, tu mă ai încă pe mine şi pe micul Tommy
Împreună, ne vom găsi o mamă nouă
Tată, tată, râzi din nou,
Tată, ia-ne în cârcă din nou
Oh, tată, te rog, nu plânge
Oh, tată, te rog, nu plânge