Domnişoară Singurătate lyrics

Ştiu că nu vrei să ai de-a face cu nimeni

Că îţi ajunge propria şi delicata făptură

Şi îţi iei pe umeri haina subţire a însingurării,

Dar pentru ca să-ţi dovedeşti graţia şi puterea

Să simţi şi mai tare că eşti tu şi restul lumii

Ai vrea să ştii întotdeauna că sunt,

Domnişoară Singurătate.

Îţi pasă atât de puţin şi nu-ţi pasă

Că pictori mari plimbaţi prin galerii ca sfintele moaşte

Maeştrii ai distilării luminii şi aşezării ei pe şevalet

Vor să găsească nuanţa cea mai potrivită

A movului pielii tale strălucind stins

Şi să-i descopere dedesubturile de dor şi abanos,

Domnişoară Singurătate.

Poeţii şi ei se întrec în a înălţa ode, cântări, psalmi

Felului în care zâmbeşti dând cu tifla efemerului

Şi pun preţuire pe fotosinteza cuvântului

Cu care să-ţi îmbrace indiferenţa în faţa timpului,

A ironiei cu care priveşti eternitatea,

Şi tot ei îţi caută neîncetat cele mai potrivite rime,

Domnişoară Singurătate.

Dar tu rimezi adevărat cu zările, cu poezia

Cu tot ce te face să te redescoperi

Să redevii tu ascunsă în copilărie, în prima jucărie de pluş

În a fi singură înlăuntrul tău, tu şi lumea ta

Să te întorci în sâmburele din care ai încolţit pe cer

Cu toate visele, fricile, zborurile,

Domnişoară Singurătate.

Şi când văd coada alungită a ochilor tăi

Zbătându-se în lumina vântului

Dulcelui vânt al stepelor străbătute şi străbătându-te

Atunci îţi înţeleg îndepărtarea, îndepărtându-te

De toate locurile comune ale fiinţei,

Ca o păpădie gata să fie respirată de viaţă esti,

Domnişoară Singurătate.

Ştiu, Domnişoară Singurătate

Că iubindu-mă eşti nicăieri şi eşti în toate,

Domnişoară Singurătate

Ştiu că ai dreptul la a fi, în fapt, în fapte,

Domnişoară Singurătate

Întotdeauna vei juca totul pe o singură carte,

Ştiu, Domnişoară Singurătate

Cartea mea de poezie pe viaţă sau pe noapte.