Domnișoară, doamnă clipă [English translation]

Dacă ochiul meu petrece, domnișoară poezie,

Sîngele se culcă-n zece pe o tulbure trezie,

Scot din somn cu pleoapa stîngă îngerii uscați în rouă,

Sunt aproape, sunt pe lîngă lunecoasa doamnă nouă,

Mai înnod copilăria unde moartea pupă vinul

Amețindu-mi herghelia orbului din opt, destinul,

Mă iubește nebunește, parfumînd scrisori de noapte,

Dacă aș ști cum se numește, aș intra la doamna șapte,

Car boem, facă-se voia celor răstigniți pe oase,

Calule, se roagă Troia, îți dau fîn, dă-mi șase-șase,

Oul cinci cu o spărtură în tăcerea mea imită

Dulcea, blestemata gură, cînd mireasă, cînd cernită.

Ah... angelic pot să latru la un om intrat în cîine,

Sub piciorul doamnei patru azvîrlind puțină pîine,

Biciul melancolic toarce poeziile sub piele

Pînă tandru se întoarce domnul trei să mi le spele,

Don Quijote, uite moara, nu e tînără, nici veche,

Îți intinde subsuoara pentru o palidă pereche,

Dacă, totuși, mă mai doare nisipul orb pe o icră,

Sunt clepsidră călătoare, domnișoară, doamnă clipă.