În goană cu cablurile
Trenul zboară spre mama mea
Iar eu le duc dorul a lor mei
Nu înţeleg, de ce?
Sfera portocalelor mă deranjează,
Să ardă nu mai poate
Şi aprind gara
Dansez samba
Şi tuturor le e vesel.
Ea citeşte o carte de Nabokov în metro
Eu stau alături, legate cu o aţă
I-am demonstrat mamei ce-i cel mai important.
La fundul celei mai nebune întreceri
În inima craterului
Mă ascund prin unghere
Merg la mama cu tine.
După poveştile mele,
S-a răsturnat marea
Dar cineva a inventat uscatul
şi a devenit mai bun în sine.