Doină [English translation]

Ai, ai, și-am zis verde...

Și-am zis verde lemn uscat,

Măicuța m-a măritat

După un băiat bogat,

Ăl mai urât om din sat, măi.

Ai, și-am zis verde mărăcine,

Și când îl vedeam că vine

Se strângea inima-n mine,

M-apucau frigurile

Și toate damblalele.

Măi, când venea dracu-l știa

Cum îți în brațe ședea

Camașa când i-o spălam,

Pe garduri i-o atârnam

Și în picioare-o netezeam,

Și-ntr-un cântec mi-l țineam, măi:

Păi, bărbate, bărbate, arză-te-ar focul,

Banii tăi mi-au luat norocul,

Tu mi-ai mâncat și viața,

Și mi-ai ofilit fața

C-ai zis că, de ești bogat,

Nevastă ți-ai cumpărat,

Ei, dar funie de-ți cumpărai,

Mai bine, zău, că făceai!

Și să te fi spânzurat, mă,

De tine să fi scăpat

Și să-mi fi luat eu bărbat,

Unul frumos și sărac,

Și să fi trăit cu drag, măi!

Ai, și când îl vedeam că vine,

Să crească inima-n mine,

Să-i spăl cămașa cu rouă,

Să-mi fie dragostea nouă,

S-o usuc pe trandafiri,

La umbră de rozmarini,

Printre gene s-o cârpesc

Cu sulfină s-o-nvălesc,

Pe obraz s-o netezesc, măi.

Și să credeți, oameni buni,

Că ce vă spun nu-s minciuni,

Eu întruna i-am cântat

De cu zori pân' la-nserat,

Până când s-a spânzurat, măi.