Când viaţa mea prin gări
Vinde ieftin zări,
Cum aş reveni,
De nu te-aş iubi.
Te-aş părăsi!
Ochi-mi visători,
Doi gemeni cocori,
S-ar frânge din zbor,
Pe alt tărm, uşor.
Dar, trecând pădurea de corali,
Tot la tine voi gândi;
Învingând gheţarii de la poli,
Tot sărutul tău mă va-nsoţi.
Doi navigatori,
Doi buni visători,
Prin ce furtuni
De disperare
Trecut-am din nou,
De ce am plâns,
De ce am plâns în zori?
Ah! Negustor de nori,
Când vinzi disperări,
N-aş mai reveni,
De nu te-aş iubi.
Te-aş părăsi!
Ochi-mi arzători,
Doi gemeni cocori,
S-ar frânge din zbor,
Pe alt ţărm, uşor.
Dar, trecând pădurea de smarald,
Tot la tine voi veni.
Tu eşti veşnic Nordul lumii, cald,
Steaua mea Polară-n plină zi.
Doi navigatori,
Doi buni visători,
Din mari furtuni
De dor sălbatic,
Ne-ntoarcem din nou,
Vechi lacrimi purtând
În ochi.
Doi navigatori,
Noi doi buni călători,
Prin ce furtuni
De dor sălbatic,
Vom trece din nou,
Vechi lacrimi purtând
În ochi.
Doi navigatori,
Cu vâsle de flori,
Doi învingători
Ai atâtor mări.
Doi navigatori,
Doi buni visători,
Prin ce furtuni
De grea iubire
Trecut-am din nou,
Nebuni de tineri,
Nebuni mereu!