Doisprezece și nici măcar un telefon,
La numărul singurătății mele nu suni
Și se mărește distanța dintre noi.
Doisprezece și nici măcar un telefon,
În golul insuportabil al minții mele
Semeni cu un vis îndepărtat care pleacă...
Și nu sună telefonul, mă sufocă nemulțumirea
Că nu ai înțeles niciodată prin ce trec
Și dacă agonia mea a devenit un munte.
Doisprezece, speranța mea s-a agățat
De un telefon care a rămas mort
Și inima mea care strigă „Te iubesc”
Doisprezece
Doisprezece și nici măcar un telefon,
La numărul singurătății mele nu suni
Și se mărește distanța dintre noi.
Doisprezece și nici măcar un telefon,
Nu suport acest chin
Și vreau să-ți spun că toate s-au terminat...
Dar nu sună telefonul, mă sufocă nemulțumirea
Că nu ai înțeles niciodată prin ce trec
Și dacă agonia mea a devenit un munte.
Doisprezece, speranța mea s-a agățat
De un telefon care a rămas mort
Și inima mea care strigă „Te iubesc”
Doisprezece