Stăm de pază la luna pădurii,
Bem de la inima gazelei,
Băgăm țepușe în pământ,
Să tragem vin din izvor.
Toate femeile și bărbații
Sosesc îmbrăcați în piei,
Așteptându-l pe cel ce moare,
Și apoi se întoarce la viață.
Ne trebuie înțelepciunea vițelor;
Vițele păzesc toată înțelepciunea vieții.
Ne lepădăm de sine,
Dar dumnezeu e cu noi.
Ah, nu sunt cu sucurile, frate, nu-s cu ceaiul.
Îmi înec amarurile, îmi uit numele și Mă dăruiesc nopții.
[x2]
Ficat botezat în gin,
Dansez să îndepărtez djinn-ul.
Îmi înec ficatul în gin,
În numele tatălui și fiului.
Mâine mă scol cu noaptea,
Iar clopotul socotelii e tras,
Dar mahmurelile dor
Mult mai puțin decât aceste vaiete.
Între mine și fericirea mea,
Un zid la fel de gros ca un pahar de vin;
Al Berlinului n-a rezistat;
Mai toarnă unul; dărâmați zidul.
Ah, nu sunt cu sucurile, frate, nu-s cu ceaiul.
Îmi înec amarurile, îmi uit numele și Mă dăruiesc nopții.
[x2]
Nu-s cu ceaiul.
[x7]
Ah, nu sunt cu sucurile, frate, nu-s cu ceaiul.
Îmi înec amarurile, îmi uit numele și Mă dăruiesc nopții.
[x2]