O oră, o zi sau puţin mai mult,
cât timp vei fi tu aici,
să-mi provoci durerea,
o durere care face doar rău.
Dar nu am pierdut onestitatea,
şi nu pot să-ti spun că va trece,
să te ţin strâns când în final totul ar fi o iluzie.
Si nu vezi că plâng,
cel care observă nu eşti tu,
tu eşti foarte neatent.
O oră, o zi sau puţin mai mult,
ziceai ca întotdeauna şi pentru întotdeauna, da dar,
uite ce a rămas acum că nimic nu e la fel.
Dacă sufletul nu face zgomot,
şi esti aici în faţa mea nu se luminează,
este pentru că nu mai simt căldura şi nu văd culoarea.
Şi nu vezi că plâng,
cel care observă nu eşti tu,
tu eşti foarte neatent.
Şi nu vezi că mă prefac,
şi deja nici nju ma mai priveşti,
cu felul tău neatent.
O oră, o zi sau puţin mai mult,
pentru cât timp incă te voi crede
Singur si pierdut si foarte confuz nu ai vrut.
Priveşte-mă cum alunec,
din mâinile tale...ce fantezie!
Din viaţa ta dar tu m-ai tachinat.
Şi acum vezi că râd
Şi cel ce mă priveşte nu eşti tu,
tu eşti mereu neatent.
Acum când mă distrez,
cel care mă caută nu eşti tu,
tu erai mereu foarte neatent
Paginile,
Sfâşâie-le,
ale zilelor cu mine,
nu mă vei mai revedea,
le poţi arde pentru că,
şi nu mă vei mai răni,
nu mă vei mai revedea,
si nu mă vei mai dezamăgi,
şi nu mă vei mai răni,
si nu mă vei mai dezamăgi,
şi nu va mai fi,
nu mă vei mai trăda,
niciodată,
cum crezi.
O oră, o zi sau poate puţin mai mult,
lumea nu s-a răsturnat când nu erai aici,
şi nu-mi provoci durere acum când nu te recunosc.