Ți-am spus adio și-ai pierit
Și docul golit de tine
Primește alte maree,
Țipete de stridii pierdute,
Prădată de-ale mele simțuri
De pescărușul ce ești.
Pescăruș cu aripi întinse,
Ce nu simte zorii de zi
Și se scoală noaptea plângând,
Pescăruș ce-și face cuibul,
Pentru că-și pierdu busola,
Unde a învățat visarea.
Prinsă în pântecul mării
A mea tristă suflare
Suferă de invenția timpului,
Din cauza golului ce l-ai lăsat,
Iubite, ce ai devenit,
Iubite, ce ai zăbovit!
Din cauza golului ce l-ai lăsat,
Iubite, ce ai devenit,
Iubite, ce ai zăbovit!