(Dacă l-aș putea face să mă înțeleagă... Eu nu văd lucrurile la fel ca el, nu înțeleg cum o lume care face atâtea lucruri minunate poate fi rea).
Ia uite aici! Nu că-i drăguț?
Nu crezi că am o colecție completă?
N-ai crede că fata-s eu
Ce are tot, chiar tot!
Uită-te-n jur, comori de preț!
În peșteri câte minuni se ascund
Privindu-le ai fi spus: ,,Da, are totul!"
Am orice, orice, o grămadă,
Am nimicuri, chiar am din belșug.
Vrei ceva mai ciudat? Am duzine!
Ce folos? Eu mai vreau, tot mai mult!
Eu vreau să fiu unde-s oamenii,
Și vreau să-i văd, să-i văd cum dansează
Să-i văd pășind cu...cum le spuneai? Aha, picioare!
Cu aripioare, departe n-ajungi,
Trebuie picioare să sari, să dansezi,
Să rătăcești tot pe...cum se numeau? Străzi!
Sus, ei tot merg, sus, ei tot fug,
Sus, ei pot sta la soare mereu.
Liber mergând, să fiu aș vrea din lumea lor!
Ah, ce n-aș da să pot trăi afar' din apă!
Cât aș plăti să pot trăi la soare, o zi!
Și pun pariu că-i înțeleg, pe uscat nu-și ceartă copiii,
Tinere fete nu inoată, stau vertical.
Sunt gata să știu ce știu oamenii,
Să îi întreb, ca răspunsuri să aflu,
Ce-i în foc și cum pot să...cum ziceai? Ard!
La rândul meu, chiar mi-ar plăcea
Să explorez eu țărmul de sus,
Să ies din mări, să fiu - aș vrea - din lumea lor!