Am trăit fără să mă gândesc la multe
Și mi se părea ridicol sa fiu tristă.
Orice-am spune, vara s-a scurs,
Ploaia de toamnă bate la geam.
Iar cerul tomnatic, gri cu tentă albăstruie,
Se-ntinde, ademenitor, spre sud.
Lebede sălbatice, lebede sălbatice,
Sunteți aidoma tristeții mele.
Nu m-am așteptat și n-am vrut să mă gândesc
Cum ploaia, cândva,
O să înnămolească drumul.
Nu contează că a venit toamna,
Păcat doar, că vara nu se-ntoarce.
Iar cerul tomnatic, gri cu tentă albăstruie,
Se-ntinde, ademenitor, spre sud.
Lebede sălbatice, lebede sălbatice,
Sunteți aidoma tristeții mele.
Acum, desigur, e prea târziu să mă-ntristez
Pentru zilele trecute,
Pentru visurile ne-mplinite.
Frunzele sunt asemenea stelelor,
Cad, rotindu-se la picioarele mele.
Iar cerul tomnatic, gri cu tentă albăstruie,
Se-ntinde, ademenitor, spre sud.
Lebede sălbatice, lebede sălbatice,
Sunteți aidoma tristeții mele.