[Quasimodo:]
Doamne ce nedreaptă este lumea
El atât de frumos şi eu atât de urât
Îţi voi da luna
Tu nu vei vrea să mă iubeşti
Şi el fără a face un singur gest
Fără un cuvânt, fără o privire
A pus tandreţe
În adâncul marilor tăi ochi negri
Tu-i vei dărui corpul tău
Vei crede jurămintele lui
Tu-l iubeşti pentru înfăţişarea lui
Fără a vedea ce are în interior
Doamne ce nedreaptă este lumea
El stăpân şi eu vagabond
El îţi va da luna
Ţie care nu ai cerut nimic
Doamne ce nedreaptă este lumea
Iubeşte frumosul tău cavaler
Satinul pielii tale cafenii
Nu este pentru cei desculţi
Urâţenia mea este o insultă
La frumuseţea ta obraznică
O greşeală a naturii
Care nu m-a făcut atrăgător
Doamne ce nedreaptă este lumea
Locul nostru nu-i al lor
Noi nu avem avere
Dar ei, au ei aşadar o inimă ?
Ei sunt născuţi în dantelă
Pentru a face iubirea şi războiul
Dar noi săraci viermi ai pământului
Viaţa noastră este mult mai frumoasă
Şi de partea cui este Dumnezeu
De partea celor asupriţi
Sau de partea acelora
Care se roagă dimineaţă şi seară
Acest Iisus pe care-l adorăm
A preferat totdeauna
Magii cu aurul lor
Noi celorlaţi săraci păstori
Doamne ce crudă este viaţa
Pentru două inimi care se caută
Eu atât de hidos şi tu atât de frumoasă
Cum ai putea să mă iubeşti