Desolation Row [Romanian translation]

Șirul dezolărilor

Se vând vederi de la spânzurătoare.

Pașapoartele devin castanii.*

Saloenele de frumusețe sunt pline de marinari,

Orașul e un circ mare.

Iară-l si pe orbul comisar!

L-au prins într-o transă.

Una i-o ține acrobatul pe funii, un circar**

Alta-i în pantaloni strânsă

Forțele speciale n-au odihnă.

Ar trebui să plece undeva.

Ca Lady, mă uit și în astă noapte

Șirul dezolărilor

Cenușăreasa, e ușurată cu sieși.

„Cine se-aseamănă, se adună”, zise, zâmbind

Și-și pune mâinile înapoi în buzunar

Intr-al lui Bette Davis stil.

Iată-l și pe Romeo. Cum geme!

„Îmi aparții, eu cred!”

Spune cineva: „Ai greșit locul, amice.

Ar trebui să pleci.”

Singurul sunet rămas,

după ce salvările se duc.

E Cenușăreasa ce stă plângând pe

Șirul dezolărilor.

Acum că luna aproape s-a ascuns.

Astele-ncep să se-ascundă și ele.

Iar prezicătoarea

Toate lucrurile ei, inauntru și le-a dus

Toti afară de Cain și Abel

și al Cocoșatului din Notre Dame.

Toți se iubesc

sau ploaia o așteaptă.

Iar Bunul Samaritean se-mbracă.

Se pregătește pentru show.

Se va duce-n seara asta la carnaval pe

Șirul dezolărilor.

Ofelia, ea-i sub fereastră.

Pentru ea mi-e așa de frică,

căci la a douășdoua' aniversare

Deja-i o babă slujnică....

Pentru ea moartea e romantism.

O vestă de fier poartă .

Profesia-i propria-i religie,

Păcatu-i e a ei neviață.

Desi ochii ei sunt fixați

Deasupra Curcubeului lui Noe.

Își petrece timpul pândind în

Șirul dezolărilor.

Einstein, deghizat ca Robin Hood.

Cu amintirile lui într-un portbagaj.

A trecut pe-aici acum o oră,

Cu amicul său, un călugar gelos.

Fața lui acum e albă-de-frică,

Imediat ce și-a aprins o țigară

S-a-ndreptat spre adulmecat de burlane,

recitând alfabetul.

Nu ți-ar trece prin minte să te uiti la el,

dar era faimos cândva,

pe vremea când cânta la vioara electrică pe

Șirul dezolărilor.

Dr. Filth și-a păstrat lumea.

Într-un păhărel de piele.

Dar toți pacienții lui, fără gonade

Încearcă să-l arunce-n aer.

Iar asistenta lui, o neicanimeni,

E la butoanele gropilor cu cianură,

iar de altfel ține un cartonaș pe care scrie

„Domnul s-aibă milă de sufletul său”.

I-aud pe toți cântând la fluier.

Îi poți auzi suflând,

de-ți scoți capul suficient de mult

din Șirul dezolărilor.

Au pus perdelele-n cuie.

Se pregătesc de festin

Fantoma de la Operă

În tabloul unui preot.

Îl hrănesc cu lingura pe Casanova,

Pentru a-l face să se simtă asigurat.

Apoi să-l ucidă cu-ncrederea în sine,

După ce-a fost otrăvit cu-n cuvânt.

Iar Fantoma le spune slăbănoagelor

„Plecați de-aici dacă n-aveți habar de

pedeapsa lui Casanova pentru c-a mers

la Șirul dezolărilor”.

La miezul nopții toți agenții

și superoamenii se adună.

strângeți-vă toți ce știți

mai mult decât știu ei.

Aduceți-i apoi la fabrică,

unde mașinăria de atacuri de cord

e legată de-alungul umerilor.

Apoi și kerosenul.

E adus din castele,

de oamenii de la asigurări ce se duc

să se-asigure că nimeni nu scapă din

Șirul dezolărilor.

Lăudat fie Neptunul lui Nero!

Titanicul pleacă în zori.

Strigă lumea:

„De ce parte te afli tu?”

Ezra Pound si T.S Eliot

Se luptă în turnul căpitanului.

În timp ce calopsiștii râd de ei,

iar pescarii țin în mână flori.

Între ferestrele mării,

unde sirenele fermecătoare se plimbă

Nimeni nu trebuie să se gândească la

Șirul dezolărilor.

Da, ți-am primit ieri scrisoarea,

la vremea când s-a stricat clanța.

Când m-ai întrebat ce făceam

Era vreun fel de glumă proastă?

Toți oamenii ăștia ce-i pomenești.

Da, îî cunosc, dar sunt niște ratați..

A trebuit să le rearanjez chipurile

Și să le dau un nume nou.

Chiar acum nu pot citi prea bine,

nu-mi mai da scrisori, nu! nu!

Cât timp nu le trimiți din

Șirul dezolărilor.