Visez la ploaie
Visez la grădini în nisipul deşertului,
Mă trăzesc cu dureri,
Visez la iubire în vreme ce timpul îmi scapă printre degete
Visez la foc,
Visurile astea sunt legate de un cal ce nu va obosi niciodată
Şi în flăcări
Umbrele ei se joacă sub forma dorinţei unui bărbat.
Trandafirul ăsta al deşertului,
Fiecare văl al său are o promisiune ascunsă
Floarea asta a deşertului,
Nici un alt parfum dulce nu m-a mai torturat vreoadată aşa
Şi pe măsură ce ea se întoarce
În felul ăsta ea se mişcă după logica tuturor visurilor mele
Focul acesta arde,
Îmi dau seama că nimic nu e ceea ce pare.
Visez la ploaie,
Visez la grădini în nisipul deşertului,
Mă trăzesc cu dureri,
Visez la iubire în vreme ce timpul îmi scapă printre degete
Visez la ploaie,
Îmi ridic privirea către cerul senin de deasupra,
Îmi închid ochii,
Parfumul ăsta rar este dulcea intoxicare cu iubirea ei.
Visez la ploaie,
Visez la grădini în nisipul deşertului,
Mă trăzesc cu dureri,
Visez la iubire în vreme ce timpul îmi scapă printre degete
Dulce trandafir de deşert,
Fiecare văl al său are o promisiune ascunsă,
Floarea asta a deşertului,
Nici un al parfum dulce nu m-a mai torturat vreoadată aşa
Dulce trandafir al deşertului,
Amintirea asta e Edenului ne băntuie pe noi toţi,
Floarea asta a deşertului,
Parfumul ăsta rar este dulcea intoxicare a izgonirii.