Vin uneori
ploi reci pe albe flori
și ne rănesc ploapa fină...
cad uneori
cu aripa umedă de nori
porumbei rătăciți peste zări.
Un soare blând
răsare pe pământ
și totul iar reînvie...
din vis trezit,
se inalță peste infinit,
un sărut lumii dăruind.
(refren)
Deschideți poarta soarelui să poată răsări
pe adâncul cer, senin și pur, din ochii de copil...
Deschideți poarta soarelui să poată lumina
veșnicii de flori și fruct, si zbor, cât timpul va dura.
Nevrute nopți,
se culcă pe la porți
și câte-un gând ne mai doare...
dar vom uita
la al zilei aurit hotar,
când pe cer va fi soare iar...
(refren)
Aud un mit
dintr-un alt timp venit,
dansul solar ne dă viață...
ne dă puteri
să învingem cât ar fi de greu,
și în vis că vom fi mereu.
(refren)