E vedetă,
Visul ei a devenit realitate
E acolo sus,
În sfârşit acolo sus
Dansează în lumină,
Vrea să fie acolo,
Complet singură
Mii de mâini,
Petrecere fără sfârşit,
Nu-şi pune întrebări,
Nu poate suporta răspunsurile
Noaptea stă trează,
Iar teama se apropie
Caută fata care era cândva,
Însă aceasta nu mai există.
Ploaia cade,
Ea e numărul unu
Ploaia cade,
Nu vrea decât să fie fericită
Ploaia cade,
E singură în noapte
E frig în camera ei
Atunci când singurătatea se trezeşte
Ploaia cade,
Atâta lume visează la ea
Ploaia cade,
Şi nimeni nu bate la uşă
Ploaia cade,
Nu mai poate suporta presiunea
Vrea să scape
De unde e, din propria ei viaţă
Obligaţia ei
E chipul
Să zâmbească,
Să continue să zâmbească
Acesta e visul
Care distruge fericirea
Nimeni nu-şi dă seama
Că ea joacă teatru,
Până când mica ei inimă se frânge
Nimeni nu ştie ce-şi doreşte ea,
Căci e mereu drăguţă şi îşi păstrează calmul.