Azi am visat că totul e o minciună,
Că nu există nici război, nici pace, nici bolnavi, nici medicamente;
Că nu există nici drapele, nici porumbei mesageri.
Azi am visat că totul e o minciună,
Că nu există cei opriți pe dreapta
Și că politica e de plastilină;
Și că nu există vreun dezastru care să nu poată fi rezolvat de un croitor oarecare.
Și brusc, m-am trezit...
Și care mi-a fost surpriza, când la telejurnalul
De la ora trei, un bărbat își omora copiii în bătaie,
Ca să se răzbune astfel pe fosta lui nevastă.
Brusc, m-am trezit...
Și ca și cum ar fi vorba de un vis,
Am văzul că lumea era o hârtie
Pe care un mai mare mâzgălea,
Urmând să se spele pe mâini după.
Brusc, m-am trezit...
Și ca întotdeauna, această blestemată lume,
Atât de stranie, cât și de absurdă,
Atât de crudă, cât și de taciturnă,
A început să se învârtă în sens invers.
Azi am visat că totul e o minciună,
Că în lume nu există inegalitatea
Și că micuții nu mor de sida;
Și că nu exstă nici „primul”, nici „ultimul” în funcție de nație.
Și brusc, m-am trezit...
Și am văzut patru indivizi la televizor, certându-se pe putere,
În timp ce în stradă, o patrie sclavizată
Își căuta hrană prin gunoaie.
Brusc, m-am trezit...
Și am văzut cum în spatele oricărei mișcări organizate, exista mereu un „de ce?”,
Iar în numele păcii, am văzut omorându-se dictatori.
Erau mai mult decât puși, de dumneavoastră...
Brusc, m-am trezit...
Și ca întotdeauna, această blestemată lume,
Atât de stranie, cât și de absurdă,
Atât de crudă, cât și de taciturnă,
A început să se învârtă în sens invers.
Iar acum nu mai fac diferența dintre vis
Și realitate.
Noi credem că nu ne stăpânește nimeni...
Ce lipsă de adevăr!
Ce lipsă de adevăr!
Și nu există lucru mai rău decât cel ce nu vrea să vadă.
Oricât de greu ar fi de privit,
Îmi rezultă că e atât de dificil să crezi că destinul există,
Când toată lumea dansează
Și patru indivizi trag de un fir.
Și chiar dacă această umilă baladă, nu va fi în veci bună de nimic,
Azi o să dorm mai liniștit.