În ziua-aceea,
Când în priviri
Mijea scânteia
Primei iubiri,
Când ceasul mut
Își amâna bătaia,
Tu n-ai știut
În ochi s-aprinzi văpaia.
Necontenit m-am întrebat:
De ce-ai venit, de ce-ai plecat?
Poate-mi vorbea iubirea numai mie,
Poate, cumva, atunci m-am înșelat.
Dar dacă-a fost adevărat,
De ce-ai venit, de ce-ai plecat?
Ra ra ra ra...
Simt iar crescând
A inimii dogoare
Și-mi pun în gând
Aceeași întrebare.
Dar un răspuns tot nu mi-ai dat:
De ce-ai venit, de ce-ai plecat?
Dar un răspuns tot nu mi-ai dat:
De ce-ai venit, de ce-ai plecat?