[ Phila: ]
Încerc sa fiu artist într-o lume-n care
Viața mă condamnă să fiu un oarecare;
Oare chiar e imposibil
Să fiu credibil, accesibil fără să fiu penibil?
Primu’ vers - acum o viață,
Iar ultimu’ poate-i chiar cel de față;
Un destin c-o destinație măreață,
Uitat închis ca într-o fortăreață.
Știu că am un rol pe Pământ:
Să fiu cu totu’ altu’ decât sunt,
Captiv în banal, captiv în fetiș,
Program 10 ore, pe mărunțiș.
N-am timp să mai caut, să mă regăsesc,
N-am timp să creez, încerc să trăiesc,
Dau totu’, acum supraviețuiesc,
Mă alienez, nu m-aliniez.
(Refren:)
[ Ela: ]
De-aia scriu...
Să-nțelegi că niciodată nu-i târziu
Să mai schimbi ceva în tine; vreau să știu:
Cine vine lângă mine în pustiu?
De-aia scriu, de-aia scriu, de-aia îți scriu.
[ Rashid: ]
Eu când scriu, scriu ce simt,
Știi ce sunt și ce reprezint;
Îmi asum tot ce spun,
E real, nu-s doar baloane de săpun.
Eu ce sunt fără tine, tu fără mine?
Suntem amândoi în asta, reține.
Asta ne ține în viață, și cine
Ne dădea vreo șansa acum ani de zile?
O mână sus, lumini de reflector
Și sunet dus la limită în difuzor,
Fum mult, distors,
Nu văd, doar aud, am stors
Toată seva din mine, sânge din vine,
Sunete fine, versuri nu rime,
Vreau pix și foaie, nu-i foc de paie,
Toate astea duc în mine războaie.
(Refren: ... )
[ Byga: ]
Bine-ai venit în mintea mea,
Într-o mahala pe-o canapea de catifea,
Scriu poezie vie,
Dar de periferie, cu iz de iasomie.
Aici totul e sincer
Oamenii simpli petrec,
Oamenii simt prin ce trec;
Strâng mâna la concert,
Tot ce am e voce,
Nu-mi place să cer,
Nu stau să pice din cer.
Să cadă cortina pe tot ce-mi înțeapă retina,
Jivina ce vine din mine sfidează rutina,
Mă duce departe, tare departe,
Departe de fals, departe de toate,
Peste fulgere mute, tunete sute,
Multe insulte, sunete surde,
Apus ruginiu, sunt gol în pustiu,
Da’ știu măcar că sunt ce mi-am dorit să fiu.
(Refren: ... )