Mă iubesc mai mult ca pe oricine
Și-s gelos pe-oricine mă iubește.
Tot ce mica-mi inimă poftește
Mi-e prilej de-orgii și de festine.
Tot ce vreau pe loc mi se-mplinește,
Orice fleac visez, îndată-l capăt.
Dragostea de mine n-are capăt
Și trăiesc din plin, împărătește.
Curtea mea-ncărcată cu portaluri
Mă desfată-ntr-una, zi și noapte.
Până-n cer s-aud, desferecate,
Chiotele gureșelor baluri,
Până-n codrii-adânci unde dorm nimfe
Ce tresar din somn de-atâta cântec
Și-apoi vin, săltând ușor din pântec
Și-unduindu-și verzile lor limfe.
Mă iubesc mai mult decât nebunul
Care-mi sare-ntruna înainte
Și de mândru ce-s, pe-ncălțăminte
Când pășesc, mă legăn ca păunul.
Mă iubesc mai mult decât pantera
Care-mi linge tălpile și mâna,
Decât robul negru și cadâna
Ce m-adoarme noaptea cu titera.
Nevăzut, văzut, sfidez orașul
Și desmierd cu palmele-mi virgine
Insinuanta lebădă ce vine
Să m-atingă moale cu panașul.
Și-n adâncul nopții, fără lege,
Mă iubesc atât de mult, pesemne,
Că-nvestit cu tainicele semne
De-aș fi rege-aș fi un strașnic rege.
De-aș fi rege-aș duce-o tot în chefuri
Și-as întinde-ospețe noaptea toată,
Dar pe cei cu care-aș face-o lată
I-aș ucide-a doua zi în beciuri.
Mi-aș vopsi picioarele cu roșu
Și-aș iubi bomboanele și danțul,
Seara aș iesi, plimbând cu lanțul,
Când ogarul verde, când cocoșul.
De-aș fi rege-aș reclădi Sodoma
Și-aș stârni din nou în circuri jocul.
Ca să cânt la poalele ei focul
Aș aprinde înc-odată Roma.
Iar în culmea ultimei petreceri
Aș plezni de-atâta veselie,
Aș fi veșnic primul în beție,
Aș fi veșnic primul în întreceri.
Și din țara mea și-a frumuseții
Tuturor le-aș face câte-o parte,
Încât veacuri multe după moarte
M-ar cânta tâlharii și poeții.