Cum s-o înțeleg? Cum să suprim durerea asta?
Plânge sufletul cu otravă amară,
De parcă în inima mea e un pumnal, cum pot să mai trăiesc?
Tu nu mai ești lângă mine,
Îmi amintesc șoapta buzelor tale arzătoare,
Și tandrețea mâinilor blânde,
Eu o să dau înapoi promisiunile tale,
Dar doar iubirea, nu o să pot.
Chiar dacă pleci, pe toată golirea lumilor,
Gândurile despre tine va umple
Tu ai închis ușa inimii,
Lăsând înăuntru iubirea,
Chiar dacă tu pleci, ea va fi cu tine pentru totdeauna.
Îți amintești nopțile dragostei, mângâierile tale?
Au fost ca ploaie de stele,
Fiecare secundă întâlnirilor noastre, o să le păstrez
În mintea mea, ca o răsplată,
Lasă inimile care tremură din cauza dragostei.
Sună pentru noi, că și cum ar fi ultima oară,
Dar cum pot să am încredere în sfârșitul iubirii,
Atunci când ea (iubirea) va fi veșnică în noi.
Chiar dacă pleci, pe toată golirea lumilor,
Gândurile despre tine va umple
Tu ai închis ușa inimii,
Lăsând înăuntru iubirea,
Chiar dacă tu pleci, ea va fi cu tine pentru totdeauna.
Tu mi-ai dat mâinile tale, ca doi aripi,
Tu și cu mine am atins cerul,
În momentul asta, tu erai un înger,
Și vei fi ca ei mereu.