Das Hobellied [Romanian translation]

Nicicînd nu-i lumea de acord

Cam cine-i fericit:

Cel care-o duce ca un lord?

Ori cel sărac lipit?

Se tot sfădesc, îşi fac idei,

Se-acuză că-s bigoţi.

Dar soarta, cu rindeaua ei,

Îi rînduie pe toţi.

Refren:

Ca un tihnit şi calm tîmplar

Nu-s alţii mai cuminţi.

Norocul nu e-n lume dar

O sumă de arginţi.

Cînd văd că-i omul bucuros,

Voios e şi-al meu pas.

Deci eu nu pun rindeaua jos,

De artă nu mă las!

Ce-ncrezători cei tineri sunt

C-or fi ferice-n veci!

Dar după primul fir cărunt

Devin pasivi şi seci.

Cînd dă din clonţ muierea mea,

M-aş duce-ntre cei duşi!

Dar tac, trag tare la rindea

Şi rumeg rumeguş.

(Refren)

Cînd o să-mi vină Moartea-n prag,

De-mi strigă: "Treci în lut!"

Deloc în seamă n-o s-o bag,

M-oi face surdo-mut.

Dar cînd o zice: "Valentin,

Hai dragă să te-omor..."

Rindeaua-mi las, şi spun senin

Adio tuturor.

(Refren)