Doamne, daruieste noua liniste
Pentru a ne impaca cu ceea ce nu se poate schimba,
Da-ne noua vointa pentru a schimba ceea ce se poate
Si intelepciune pentru a deosebi una de alta.
Din ce in ce, raman oameni mai putini care ar putea
Sa se bucure cu-adevarat de bucuria altora,
Dar daca o ei altfel, iti pare ca mereu
Sa descoperi lucruri bune e usor, dar sa le faci e greu
Intinzi o mana spre o alta mana punand ceva
Sigur te-asiguri daca se uita cineva ori ba
Spunandu-ti numele mandru in gand spre Cel De Sus
In timp ce iti doresti cu mult mai mult decat ai pus,
Daruieste, spun oamenii batrani
Ce au mai multe zeci de ani, decat degete la maini
Si ei au primit in dar aripi cu care
Din pacate-asa si nimeni nu i-a invatat sa zboare
Alergi o viata pentru o face-o casa doar a ta,
Ca pana la urma nici sa mai apuci sa stai in ea.
Privind la toate ca la un vis pur omenesc
La care noi visam, iar la altii se-mplinesc
Avem nevoie de liniste pentru a ne impaca
Cu lucrurile care nu suntem in stare sa le mai schimbam
Iar pentru acelea care pot fi schimbate, tu da-ne vointa
Si intelepciune de-a face intre ele o diferenta!
Iubeste-ti aproapele- am invatat demult
Bate si ti se va deschide- ne suna cunoscut
Ne ingoram neamul, nu ne respectam fratii
Noi pe noi nu ne-ntelegem, dar vrem sa ne-nteleaga altii
Parca si luna are mai multe luni decat sambete
Si soarele parca nu mai are acelea-si zambete
Ori poate si-un bine daca-l faci trebuie facut bine
Din suflet, fara motiv si sa nu te vada nimeni
E plina lumea de lume, dar nu si de oameni
Vezi, deja nu mai creste, ceea ce semeni
Ai vrea, sa faci, si tu, parte din gemeni
Dar practic nu gasesti cu cine-ai vrea sa semeni
Traim vremelnic prin ceea ce din jur primim
Dar vom trai vesnic doar prin ceea ce daruim
Si-ar trebui sa ne grabim, caci viata-i cu imprumut
Ca cat mai mult putin ramane, cu atat putin e tot mai mult!