Dante's Prayer [Romanian translation]

Când întunericul pădurii a căzut în faţa mea,

Şi toate cărările erau acoperite ,

Când preoţii mândriei spun că nu este altă cale,

Am cultivat durerile de piatră.

Nu am crezut pentru că nu puteam vedea,

Totuşi ai venit la mine în noaptea

Când zorii păreau pierduţi pentru totdeauna,

Mi-ai arătat dragostea ta în lumina stelelor.

Aruncă-ţi ochii pe ocean,

Aruncă-ţi sufletul la mare,

Când întunericul nopţii pare fără sfârşit,

Te rog aminteşte-ţi de mine.

Atunci muntele s-a ridicat înaintea mea

Din adânca fântână a dorinţei,

De la fântâna iertării

Dincolo de gheaţă şi foc.

Aruncă-ţi ochii pe ocean,

Aruncă-ţi sufletul la mare,

Când întunericul nopţii pare fără sfârşit,

Te rog aminteşte-ţi de mine.

Deşi împăţim această umilă cărare, singuri

Cât de fragilă este inima,

Oh, dă-le acestor picioare de lut aripi să zboare

Să atingă faţa stelelor.

Fă să respire viaţa în acestă inimă plăpândă,

Ridică acest voal mortal,

Ia aceste speranţe dărâmate, gravate cu lacrimi,

Ne vom ridica deasupra acestor griji pământeşti.

Aruncă-ţi ochii pe ocean,

Aruncă-ţi sufletul la mare,

Când întunericul nopţii pare fără sfârşit,

Te rog aminteşte-ţi de mine.

Te rog aminteşte-ţi de mine.