Februarie ma-ncearca cu o surda-nfiorare
Din degete imi cresc boboci de liliac
Si un palmier in inima-mi rasare
Impetuoasă primavara ma face ca sa tac.
Impetuoasă primavara ma face ca sa tac
Si inima ma doare,
Mi-e teama ca se-aprinde;
De-a primaverii mreje nu pot sa ma desfac.
De-a primaverii mreje eu nu ma pot desprinde,
M-a prins in brate si dansez cu ea
Iar vantul ei ma-mbata si vechi dorinte aprinde
Si noptilor cu luna-i ridic cantarea mea.
Si-n noptile-i cu luna ridic cantarea mea
Si cant al toamnei rosii, tablou de amintiri
Si-al albelor ninsori, incununand tacerea
Si cant durerea dulce a primelor iubiri.
Si cant durerea dulce a primelor iubiri,
Crescand cate un pic din orice incercare
Lasand in spate temeri si-abandonand dorinte,
Ma las purtat cu vantul si noile seminte.
Amestecat cu vantul si noile semnite
Cine sa stie unde-n ce zari din departare
Voi prinde radacina intr-un pamant strain,
Ori voi renaste poate in vreun fund de mare.
Februarie ma-ncearca cu o surda-nfiorare
Din degete imi cresc boboci de liliac
Si un palmier in inima-mi rasare
Impetuoasă primavara ma face ca sa tac.
Impetuoasă primavara ma face ca sa tac
Si inima ma doare,
Mi-e teama ca se-aprinde;
De-a primaverii mreje nu pot sa ma desfac.