Dans ma rue [Romanian translation]

Locuiesc într-un colț al vechiului Montmartre,

Tatăl meu vine acasă rupt în fiecare seară,

Iar ca să ne dea de mâncare la toți patru

Mama muncește la spălătorie.

Când sunt bolnavă, stau la fereastră,

Privesc cum trec oamenii,

Iar când ziua începe să se stingă

Sunt multe lucruri care mă înspăimântă.

Pe strada mea sunt oameni care se plimbă,

Îi aud șușotind, iar noaptea,

Când adorm, legănată de același refren,

Mă trezesc dintr-o dată țipete,

Șuierături, pași târșâiți

Care se îndepărtează, care se apropie,

Apoi liniștea care îmi îngheață sufletul.

Pe strada mea sunt umbre care se preumblă,

Și tremur, și mi-e frig, și mi-e frică.

Tatăl meu mi-a zis într-o zis: „Fata mea,

Nu vei sta aici la nesfârșit,

Nu ești bună de nimic - ți se trage din neam -,

Ar trebui să îți câștigi singură pâinea.

Bărbații te consideră drăguță,

Nu trebuie decât să pleci seara,

Sunt destule femei care își câștigă pâinea

Plimbându-se pe trotuar.”

Pe strada mea sunt femei care se plimbă,

Le aud fredonând, iar noaptea,

Când adorm, legănată de același refren,

Mă trezesc dintr-o dată țipete,

Șuierături, pași târșâiți

Care se îndepărtează, care se apropie,

Apoi liniștea care îmi îngheață sufletul.

Pe strada mea sunt femei care se preumblă,

Și tremur, și mi-e frig, și mi-e frică.

Iar de săptămâni întregi,

Nu mai am casă, nu mai am bani,

Nu știu altele cum se descurcă,

Dar eu n-am putut găsi niciun client.

Cerșesc de la trecători

O bucată de pâine, puțină căldură,

Însă nu am prea multă îndrăzneală,

Iar acum eu îi înfricoșez pe ei.

Pe strada mea, în fiecare seară mă preumblu,

Mă puteți auzi oftând, iar noaptea,

Când vântul umple cerul cu același refren,

Trupul meu e înghețat în ploaie,

Iar eu nu mai pot, aștept ca măcar

Bunul Dumnezeu să vină

Să mă ia să mă încălzesc în preajma Lui.

Pe strada mea sunt îngeri care mă poartă,

Coșmarul meu, acum, s-a sfârșit.

[video:http://www.youtube.com/watch?v=YD3I83WAn_0 width:350 height:250]