În bruma dimineţii,
o bucată între degete
O durere în suflet
fără de care să plec de acasă
Pe un aeroport,
Așa cum ne-am dori să zburăm
În ceaţa dimineţii,
Nu mergem nicăieri
Pe pista de zbor,
primul Caravelle
a dispărut în ceaţă
îi văd aripile pâlpâind
Am ploaie în ochi,
gust de alcool în gât
Dar văd deja
că a zburat...
În bruma dimineţii,
Nu lasă decât o trezire
Înainte de a pleca departe
Deasupra norilor
Unde cerul e mereu albastru,
unde niciodată nu plouă,
ea va zbura în miezul zilei
deasupra locurilor mele...
Toate astea mă i
S-a bătut în cuie pe pământ
Ochii mei sunt plini de ceață
Simt fumul, simt alcool
Ar fi mai bine pentru mine
să-mi retrag paşii
Să merg puţin mai departe
În bruma dimineţii
Să merg puţin mai departe
În bruma dimineţii