El :
De unde oare ai venit?
Din ce minune, din ce vis?
Ce val de mare te-a trimis?
De unde oare ai venit?
De frumusețea ta uimit
Fără-ncetare te privesc,
Și un răspuns tot nu găsesc.
De unde oare ai venit?
De unde oare ai venit?
Din ce poem în taină scris?
Ce colț de cer mi te-a trimis?
De unde oare, de unde oare ai venit?
De unde oare ai venit?
Din ce minune din ce vis?
Ce val de mare te-a trimis?
De unde oare ai venit?
De unde oare ai venit?
Din care pagini de povești ?
În drumul meu ai răsărit,
Te-ntreb acuma, te-ntreb acuma cine ești.
Te-ntreb acuma, te-ntreb acuma cine ești.
Ea :
Sunt o fată ca oricare,
N-am nimic deosebit,
Ochii ca la fiecare,
Zâmbetul obișnuit.
Părul negru la culoare,
Nu-i în valuri unduit.
Sunt o fata ca oricare,
N-am nimic deosebit.
Mi-e fierbinte inima,
Dornică de dragoste,
Dar nu e a nimănui,
Zău a nimănui nu e.
Sunt o fată ca oricare
N-am nimic deosebit,
Cânt, dansez și râd în soare,
Sunt un om obișnuit.
Nu am coborât din vis,
Nici din ceruri n-am venit
Nu sunt un poem nescris
Nici din mare n-am ieșit
Sunt o fată ca oricare
N-am nimic deosebit,
Cânt, dansez și râd în soare
Sunt un om obișnuit.
Cânt, dansez și râd în soare
Sunt un om obișnuit.