O fetiță dulce de unsprezece ani
În mintea ei: cea mai neagră frică
prinsă de dezastru absolut
Virginitatea ei - pierdută propriului ei tată
Uite-l cum vine mirosind a alcool
Acum mintea îi e deprimată, emoțiile au murit
Răcită de rutină, își acceptă soarta
Ce trebuie s-o îndure de la vârsta de opt ani
Oamenii-și astupă urechile
Și-și închid ochii
Sunt deschiși doar un moment
Când cineva a murit
Victimele mici și slabe nu au voce
Iar lacrimile curgânde nu fac zgomot
Cât durează
Până când puțină compasiune e trezită
de ceva... dezgustător!
Acoperit ca un joc inofensiv
Anormalitatea e reflectată
În toate lucrurile ce se întâmplă
Altor fete cu nume diferite
- Lăsate fără să fie protejate -
”Hei, tăticul tău comite o crimă
Față de tine și mintea ta micuță
Un defect va fi mereu
În fabrica ta mentală”
Închisă în camera întunecată
Cât trece prin oroare...
Bucătăria - locul următorului viol
În disperare se întinde după cuțit
Și refuză s-o mai facă încă o dată
Într-un moment de panică, taie
Micul ei prieten!
Justiția e acum sigilată
Dar credeți că ea e vindecată?
Îi poți da adăpost
O poți îmbrățișa strâns
Dar nu-i poți lua această frică groaznică
Când amintirile trecutului reapar
Să-i țină viața în temere...