Ai lăsat, odată, o făclie aprinsă
În cămara dată sufletului meu,
Și de-atunci, iubito, cu fereastra ninsă,
Caut iar lumina și pe Dumnezeu.
De-ar fi, prin ninsoare, să te-arăți cândva
Ca și când în zare ar fi un porumbel,
Ar veni copiii toți în urma ta
Și-ar porni colindul; îngerii, la fel.
(Refren: )
Dacă ninge, vei găsi
Steaua-n creanga inimii
Cer cu dalbe rochii;
Și-n privirea de Marii,
Unde ești, de când nu vii,
Te sărut cu ochii.
Și uimiți să vadă că la mine-n piept
Crește din zapadă ramură de stea,
Magilor, în noaptea de când te aștept
Le-aș vesti minunea ce-i venirea ta.
Ne-a uitat iubirea iernii călători,
Ne-ntâlnim privirea doar privind la Cer,
Dar de când și brazii s-au întors cu flori
Mai e timp, iubito, numai cât să sper.
(Refren x2)