Poate fiindcă țin atât la libertate,
Râvnesc la viața liberă a vrăbiilor,
Dar ține-ți brațele strânse, nemilos
Și-ți jur, din închisoare n-o să fug!
Nu pot să ascult fado fără să vibrez
Și nu-mi pot reprima dorința de a cânta,
Dar dă-mi un sărut fremătător
Și ai să mă vezi atunci tăcută pe vecie!
Ador raza de soare ce mă luminează
Prin harul și mila Domnului fără egal,
Dar ține-mă într-o încăpere noapte și zi
Și-o să înlocuiesc lumina cu ochii tăi!
Nu pot să ascult fado fără să vibrez
Și nu-mi pot reprima dorința de a cânta,
Dar dă-mi un sărut fremătător
Și ai să mă vezi atunci tăcută pe vecie!
De astă tihnă a noastră, din mare taină
Mi-a fost mereu teamă, până mi-a trecut,
Dar, ca să fii al meu, eu nu m-aș teme
Nici dacă mi-aș pierde mântuirea.
Nu pot să ascult fado fără să vibrez
Și nu-mi pot reprima dorința de a cânta,
Dar dă-mi un sărut fremătător
Și ai să mă vezi atunci tăcută pe vecie!