Mi-am tot amintit momentele pe care ți le-am oferit,
Câte mi-ai dat tu și de ce sunt acum aici,
Așezată pe jos, gândindu-mă că te iubesc,
Că te-am iubit atât și că am nevoie de iubirea ta.
Lăsați-mă să plâng. Vreau să mi-l scot din piept,
Cu plânsul meu să sting focul ce arde înăuntru.
Lăsați-mă să plâng. Vreau să-mi iau adio în liniște,
Să-mi fac mintea să raționeze, căci pentru asta nu există remediu.
Au fost așa frumoase întâlnirile.
Să ne iubim fără frică.
Tu ești noaptea, iar eu visul tău, tu, povestitorul meu.
Te voi uita, îți jur, îmi pare rău.
Iubirea ta mă rănește
Și nu mai poți să repari asta,
Însă iubire ca a mea nu vei mai găsi niciunde,
Pentru că această iubire pariază până și pe mine.
Lăsați-mă să plâng. Vreau să mi-l scot din piept,
Cu plânsul meu să sting focul ce arde înăuntru.
Lăsați-mă să plâng. Vreau să-mi iau adio în liniște,
Să-mi fac mintea să raționeze, căci pentru asta nu există remediu. (×2)