Acolo unde cred că ești,
Nici trenurile nu străbat,
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.
Tot mai departe simți și taci,
Adăugat la rest mereu
Și nu mai pot înainta,
Decât pierzându-mă și eu.
Cum ninge, alb e orice drum
Și alb respiră-ntregul timp,
Nici nu te-aș recunoaște-acum,
Desperecheat și fără nimb.
Cu degete de frig adun,
Ca sub un șal înzăpezind,
Sufletul nostru încă bun,
Mișcarea lui către argint.
În fiecare an aștept
Să ningă, să te pot vedea,
Dacă privești, dacă asculți,
Dacă mai înțelegi ceva.
Cum ninge, alb e orice drum
Și alb respiră-ntregul timp,
Nici nu te-aș recunoaște-acum,
Desperecheat și fără nimb.
Cum ninge, alb e orice drum
Și alb respiră-ntregul timp,
Nici nu te-aș recunoaște-acum,
Desperecheat și fără nimb.
Cum ninge, alb e orice drum
Și alb respiră-ntregul timp,
Nici nu te-aș recunoaște-acum,
Desperecheat și fără nimb.
În fiecare an aștept
Să ningă, să te pot vedea,
Dacă privești, dacă asculți,
Dacă mai înțelegi ceva.