Niciodată n-am vrut să dau totul ca să-l pierd,
Liniștea mea a fost cablu de luminițe de neon pentru uitarea ta.
Sunt lafel ca un ghicitor: știindu-mi destinul deja, trăiest pentru acel suspin.
Totul trece, și asta va trece
Ca furtuna ce răzuie și se calmează din inerție
Ești ca un val: cu cât te evit mai mult, mereu te întorci, mereu târziu.
Mă vei suna iar când visul tău va fi un firicel,
Când nu vei putea amuți tot zgomotul pe care l-am făcut.
Uneori simt durerea unui trecut ce vrea să-i strig.
Sunt făcut din povești, dar din povești care nu se repetă.
I-ai dat pas, i-ai dat frâu inimii
Și fără îndoială nu ai ajuns să repari așa eșec.
Nu a fost vina întâmplării, să mă găsesc la jumătatea întrebărilor mele, fără să răspund.
Recunosc că mă înspăimântă adevărul.
N-am fost trișor, nici acel tip de iubit nebun secretos,
Dar am luptat pentru a menține, fiecare rămășiță a mâinii care nu am mai mâncat-o.
Și tu ai mâncat mai mult decât odată.
Mă vei suna iar când visul tău va fi un firicel,
Când nu vei putea amuți tot zgomotul pe care l-am făcut.
Uneori simt durerea unui trecut ce vrea să-i strig.
Sunt făcut din povești, dar din povești care nu se repetă.
Ți-ai pierdut un prieten,
Ai pierdut planurile pe care mi le-am imaginat cu tine
Si vei întârzia în a-ți da seama.
Te vei sufoca în timp,
Lanțurile care sună, le porți pe dinăuntru.
Mă vei suna iar...