Te privește și nu te vede,
Își ia un timp de distanțare.
Și nu știe să iubească,
Din când în când un sărut și mulțumesc.
E felul lui de a fi,
Nu poate dărui ce nu deține.
Și niciodată nu ai vrut s-o vezi.
Nu e prima dată
Când greșelile te acompaniază.
Minte-te dacă vezi
Că adevărul îți sună ciudat.
Și cine ți-a spus că
Te poate iubi cine înșală doar.
Și niciodată nu ai vrut s-o vezi.
Și a fost atâta iubire încât nu mai rămâne nimic,
Iar acum privește-te, nu, nu, nu, nu,
Nu poți vedea bine lumina.
Când toate poveștile se termină
Și rămâi numai tu.
Și nu îți face bine
Să nu vezi tăcerea viselor.
Ochi care nu văd,
Căci nu mai văd, ceea ce nu le provoacă dor.
Și trebuie să te întorci,
Trăiești în direcția contrară.
Și niciodată nu ai vrut s-o vezi.
Și a fost atâta iubire încât nu mai rămâne nimic,
Iar acum privește-te, nu, nu, nu, nu,
Nu poți vedea bine lumina.
Când toate poveștile se termină
Și rămâi numai tu.
Și din atâta iubire nu mai rămâne nimic,
Iar acum privește-te, nu, nu, nu, nu,
Nu poți vedea bine lumina.
Când toate poveștile se termină
Și rămâi numai tu.
Of, nu!
Și rămâi numai tu.
Și rămâi numai tu.
Cine prevește și nu te vede
Își ia un timp de distanțare.
Și nu știe să iubească,
Nu poate iubi cine înșală doar.
Și a fost atâta iubire încât nu mai rămâne nimic,
Iar acum privește-te, nu, nu, nu, nu,
Nu poți vedea bine lumina.
Când toate poveștile se termină
Și rămâi numai tu.